NOPŢI BELGIENE – Noapte de Crăciun (episodul VI)

 

De dragul vostru, cititorilor – dragilor de voi – am ales ca această cronică a ‘nopṭii sfinte, binecuvântate’ s-o scriu înainte ca întunericul ei ṣi lumina ce aṣtept să inunde bolta cerului ṣi să poposească ṣi la palatul Noului Irod ṣi la conacul boierului ṣi la staulul oierului să fi licărit aevea. Rămânem cu locul naraṭiunii aici în Belgia ṣi în ciuda grevei ce se vrea generalizată ṣi să lase Belgia în partea ei valonă-francofonă, paralizată până după Sfintele Sărbători, ne vom nevoi să înaintăm spre Cartierul European al Bruxelles-ului cu mastodonṭii lui de sticlă ṣi beton, cu străzile puternic luminate ṣi cu tacerea suspectă ce se întâmpla aici atât noaptea cât ṣi ziua.

 

 

Deṣi relieful Bruxelles-ului este molcom,  iar colinele lui aproape imperceptibile, îl voi creiona pentru acest prilej sub formă de dealuri, cătând spre munṭi, în aṣa fel ca din partea lui înaltă să răzbată spre zona de câmpie ṣi colindul ṣi urarea ṣi strigatul peste sat. Spre deosebire de tăcerea ce ar putea să-l afunde în noaptea ploioasă ṣi ceṭoasă, satul se vede dintr-o dată trezit la viaṭă de ninsoarea care începe să se aṣtearnă pe înserat. Mulṭimea prichindeilor ies val-vârtej din casă, îṣi leagă la sănii potăile lor, care nu au moṭăit vreodată pe canapele îmbrăcate în damasc, nu s-au uṣurat pe covorul de la intrare ṣi nu ṣi-au târât stăpânul prin parcul din vecinătate în timp ce acesta trebuia să fie la prăṣit ṣi cosit… Copii ṣi căṭei zburdă pe toate uliṭele, iar veselia lor se-aude peste sat, în aṣa fel încât nu mai deosebeṣti câte-o urare de vreun lătrat. Deodată ninsoarea încetează, cerul se înseninează ṣi stelele se întrec în tainică strălucire. Peste corul vocilor tot mai ascuṭite, de nu cumva de acum răguṣite, se suprapune curând ṣi tainic un cânt ceresc ce pare să răzbată, ba de la bisericuṭa satului, ba de la staulul din preajma lui. Primii care se alătură vocilor nemaiauzite vor fi câinii satului, care uitând de tovărăṣia zburdalnică a copiilor încep să îṣi lungească tot mai mult vorba lor aspră ṣi scurtă ṣi cu dublu înṭeles, prefănd-o în cântec. În satul nostru străvechi dintre preluci i-am auzit în mai toate iernile copilăriei pe dulăii satului urlând pe deal lung ṣi prelung de ziceau bătrânii « A să fie iarnă grea, să ne închidem bine iosagurile, că ar putea sa dea iama lupii peste sat ! »

 

Curâd vor coborî dinspre deal la vale, cete, cete de colindători, însoṭiṭi de dangătul clopotului ṣi cum strălucesc veṣmintele lor albe în raza lunii, te uiṭi mirat dacă a intrat duh de viaṭă în oamenii de zăpadă, ce i-au plămădit în pripă copiii, ori au coborât îngerii la noi. Nu se poate descrie melodia, nu mai înṭeleg poezia colindului pentru că este nevedită în graiul străbun, dar bag de seamă că se asociază de minune, nu doar cu oda copoilor, ci ṣi cu mugetul joienelor ṣi cu behăitul oilor ṣi vine de pretutindeni. Convins că aud aevea ce aud ṣi vad cu ochii ce văd, mă pironesc cu toată făptura-mi spre cer să văd eu dintre miile de străluciri, strălucirea acelei stele călătoare care îmi va arăta exact locul de unde vine cântarea, de unde începe bucuria, unde S-a născut Mesia…  Rămâi ṣi tu aṣa cu mine, dragule ?

 

 

 

Anul care a trecut a fost atât de zbuciumat, încât o noapte de liniṣte ṣi pace ar fi mană cerească pentru oricare vieṭuitor al Planetei Pământ la acest sfârṣit de an ṣi început de veac, de secol ṣi mileniu. Nu sunt, totuṣi sigur că ṣi tu îṭi doreṣti doar liniṣte ṣi cânt.    Cred că unii ṣi-ar dori să le fie vinul mai spumos, alṭii să găsească varză murată pentru sarmale ; ṣi nu ’’puṭin mulṭi români-belgieni’’ se luptă ṣi se roagă să le iasă pasenṭele cu ṣantierul, că…      Cică e Crăciun ṣi în Goṣen !

Mi s-a prins la inimă gândul unui bătrân român, că ṣi aṣa-s puṭini pe-aici, dragii de ei : « Aṣ vrea, măcar în Noaptea de Crăciun, să fiu copil la tatăl meu, să stau la masă la mama mea ṣi să colind în satul pe care-l port cu mine, exact aṣa cum de o viaṭă l-am lăsat… »

Ṣi atuncea ce cauṭi pe aici ?, l-am întrebat… A zâmbit, sau poate a plâns ṣi mi-a răspuns ce niciodată n-am aflat. Cred că vorbea cu ai lui, cu mama cea veṣnic senină, cu tatăl răposat ṣi poate din negură de vremi în satul ce îl poartă cu el, vreun câine i-a răscolit te miri ce amintiri printr-ul lătrat. M-am mărginit aici. Doar că l-am invitat la colindat. Că, deh, în Noaptea Sfântă de Crăciun visez ṣi eu mereu s-ajung în satul meu… Mi se face dor de mama mea, de tatăl meu. Odihnească-se în pace !

 

 

Dintre toate veṣtile ce bat în poartă la palat, în cătun de oameni nevoiaṣi, sau la colibile păstoreṣti, niciuna n-a fost vreodată mai minunată ca cea pe care a primit-o ’tulburatul Irod’: « S-a născut Noul ṣi Marele Împărat, uns chiar de Dumnezeu, Făcătorul a toate ṣi în veci Binecuvântat ». Cred că ṣtiaṭi că nu avea televizor « majestatea sa », că nu-i împodobise Irodiada vreun brad ṣi că ’’moṣ crăciunul’’ încă nu se inventase, nici supermarketurile, nici cârnaṭii de pleṣcoi sau sarmalele la cuptor. Doar niscaiva vrăjitoare de mai erau ṣi mulṭi dulăi ṣi sluji ṣi robi de umpleau ṭara. Salvarea era aṣteptată, pomenită, cerută în rugăciune înlăcrimată.  Mântuirea, Izbăvirea, Eliberarea a venit ṣi braṭul Domnului s-a arătat, dar oare cine l-a cunoscut? Oare de ce nu l-au primit ? Întreb retoric ṣi degeaba ; ba chiar cu păcat ! Astăzi s-ar întâmpla la fel, ba mă tem că mult mai rău.

 

**************************************************************************

Printre miile de milioane de trăitori ṣi muritori de pe pământ, eṣti ṣi tu, dragule, un muc ce mai fumegă, o trestie bătută de vânt, o fiinṭă minunată, o ramură de vie, purtătoare de rod sfânt sau ameninṭată de urgie.    Chipul în care te privesc mi se pare îngeresc ṣi pământesc deopotrivă : stai aṣezat lângă fereastră, ai licuriciul aprins ṣi încă puṭin undelemn în opaiṭ.   S-ar putea să se stingă în toiul nopṭii, ori să te însoṭească până în zori, dar să nu se mai aprindă în noaptea ce va veni.

 

Oricum eṣti înconjurat de noapte ṣi lumina ta răzbate puṭin ṣi înăuntru ṣi afară…

Poṭi să tresari la minunata veste ce se aude : « NI S-A NĂSCUT MÂNTUITOR ! » ?