BELGIA - BUTOIUL CU PULBERE AL EUROPEI ? - partea a doua -

Ziua de duminică 20 februarie am petrecut-o cu niṣte prieteni, am vorbit despre multe, inclusiv despre Belgia; stare, perspective, griji, avantaje…  Zilele următoare am fost puṭin mai atent la opinii ṣi reacṭii pe marginea subiectului adus în discuṭie, aṣa că acest episod va fi dedicat reacṭiilor ṣi părerilor ce  am recepṭionat.

Nu doar românii, ci ṣi automobilele Dacia sunt tot mai prezente în Belgia. În imagine : Reprezentanṭa din Bruxelles a firmei Renault face reclamă automobilului românesc. Se vinde bine Dacia Duster aici!

Adi A este un bărbat cu puṭin peste 30 de ani. A venit prima dată în Belgia din dulcea Bucovină pe când era flăcăiandru, prin 1994 ṣi apoi a mai bătut de câteva ori « cărările Europei » prin Polonia, prin Slovacia, Austria ṣi, nu mai ṣtiu pe unde. Astăzi este la casa lui - soṭ împlinit, tată fericit, gospodar neîntrecut. Locuieṣte în zona flamandă, dar cu toată familia vorbesc franceza ṣi n-ai zice că nu-i neamṭ sau nu ṣtiu care altă  ’’seminṭie aleasă’’ după ordinea ce domneṣte la casa lor. Iar după belṣugul din ea… zici că este, fără îndoială, moṣtenitor - deja intrat în drepturi - al făgăduinṭelor sfinte. Îl ṣtiu de peste 10 ani, dar ne-am apropiat mult cu prilejul pelerinajului de anul trecut în Ţara Sfântă ; cu el ṣi cu soṭia lui, aṣa că tare am ṭinut să le aflu opiniile :

Există după părerea lor cam 400-500 de firme belgiene, ai căror proprietari ṣi administratori sunt români veniṭi aici în ultimii ani. Sigur peste 50 din acestea sunt ale unor persoane care sunt membri sau frecventează Biserica Română Elim Bruxelles. Deschiderea unei firme sau asocierea într-o firmă este ṣi rămâne deocamdată una din posibilităṭile pe care cei doritori le au la îndemână pentru a-ṣi legifera ṣederea în Belgia. Spre deosebire de mulṭi alṭii, fratele A ṣi sora M, soṭia lui, nu sunt cu gândul mereu acasă; pentru ei acasă este aici, deṭin cetăṭenie belgiană din 2003. Cred ei că românii truditori pe pământ belgian au o demnitate mai aparte: puṭin pretenṭioṣi în ce priveṣte confortul ṣi dotarea cu echipamente sofisticate, muncitorii români ṣi-au câṣtigat în Belgia un bine meritat prestigiu prin curaj, calitate ṣi inventivitate în tot ce fac. Firmele de construcṭii ale românilor de aici sunt bine cotate ṣi aducătoare de beneficii de ambele părṭi, taxele plătite către Statul Belgian au greutate. Nu are o părere prea bună despre cei care ṣi-au inclus ṣi numele în sigla firmei, mai ales că numele lui este  axiomatic ; firma dacă dă faliment - că ăsta este un fel contragreutate pe grapă - apoi să nu-mi fie  târât ṣi numele în noroi, zâmbeṣte Adi cu subânṭeles. Altfel nu vrea să ne spună câte ceva ṣi despre românii de aici cu firme falimentare, măcar că n-ar fi prea mulṭi…

Nu există în casa lor o preocupare anume pentru riscul spargerii Belgiei, nici pentru dezlegerea iṭelor conflictului dintre flamanzi ṣi valoni ; mai degrabă sunt interesaṭi ṣi doritori să participe la proiecte bisericeṣti. Ar dori ca Biserica română din Capitala Europei să ṭină pasul cu standardul social de viaṭă al membrilor ei : un centru de  recreere dotat cu tabără pentru elevi, terenuri de sport, sală de conferinṭe ṣi cursuri teologice, sală de cult ṣi câteva apartamente pentru oaspeṭi, situat într-o zonă liniṣtită înafara aglomeraṭiei urbane ar fi un proiect pe care l-ar saluta, ba chiar li se pare că dacă am fi avut o conducere cu viziune mai clară, mai largă ṣi orientată înspre nevoile oamenilor pe toate planurile, acesta s-ar fi putut afla în derulare.

Despre numărul real al românilor trăitori acum în Belgia nu riscă să se pronunṭe, dar cifra de o sută de mii li se pare reală, cu precizarea că în ritmul prezent ea se poate dubla în cel mult doi ani.  ’’Doamne ocroteste-i pe români !’’
Am ṭinut să aflu ṣi opinia lor despre prima parte a documentarului « Belgia- butoiul… ». Răspunsul a fost simplu, direct, încurajator : Adevăr bine spus, important de ṣtiut, aṭi vorbit parcă ṣi în locul nostru, fiṭi binecuvântat !

Scurta cuvântare a pastorului Raymond Vandepute din seara aceleaṣi zile la Biserica Română Elim, unde adunarea generală de sfârṣit de an  nu s-a putut ṭine din prea slabă participare, a fost parcă soră geamănă cu textul ce cu o zi înainte l-am scris. Un belgian flamand ṣi un român belgian uniṭi în acelaṣi gând, preocupaṭi de acelaṣi obiectiv, nu degeaba a făcut fratele Daniel B supoziṭia că aṣ fi scris textul după cuvântare… Nu, nu l-am scris după, ci înainte. Din cuvântarea pastorului autohton care i-a aṣezat adânc în inima sa pe români, ca de altfel ṣi pe alṭi credincioṣi străini din Belgia, voi reṭine doar două aspecte :

- Spre deosebire de alṭi gânditori, pastorul nostru trăieṣte cu teama că, sub ochii lui, Belgia se va afunda tot mai mult în păcatul neascultării de Dumnezeu, în necredinṭă ṣi îmbuibare, stări care induc fără îndoială vrajba, dezmembrarea, lipsa unităṭii ṣi a înṭelegerii. Îṣi leagă speranṭele mai mult de străinii din Belgia care prin rugăciunea lor ṣi prin fapta lor nu vor lăsa să se stingă flacăra credinṭei, care ardea odinioară pe aceste meleaguri. Îmi doresc mult să pot pune în tipar măcar cele două întrevederi cu dânsul, absolut edificatoare.

- Recent a demarat o acṭiune de post ṣi rugăciune pentru ṭară, s-a adresat către zeci de păstori evanghelici, iar cei care au răspuns primii au fost cei străini : brazilieni, portughezi, congolezi… Se întreabă abătut : oare românii nu sunt informaṭi, ori sunt nepăsători, adică inconṣtienṭi, nici măcar de  valabilitatea textului biblic din Ieremia pentru diaspora iudaică…
Sau cel din 2 Timotei 2. 1-3 « Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceṭi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulṭumiri  pentru toṭi oamenii, Pentru împăraṭi ṣi pentru toṭi cei ce sunt înălṭaṭi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaṭă paṣnică ṣi liniṣtită, cu toată evlavia ṣi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun ṣi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru… »  ṣi altele ?

Cert este că ṣi de data aceasta, ca de multe alte dăṭi fruntasii noṣtri au lipsit de la astfel de acṭiuni …

- Legătura pe care dumnealui a făcut-o între familie ṣi patrie, între relaṭiile dintre părinṭi ṣi copii cu cele dintre populaṭia unei ṭări ṣi conducătorii ei mi s-a părut absolut reală ṣi binevenită. Priviṭi cu atenṭie referinṭa citată din Scripturi ṣi trageṭi ṣi dumneavoastră concluziile cuvenite :
« El va întoarce inima părinṭilor spre copii ṣi inima copiilor spre părinṭii lor, ca nu cumva la venirea Mea să lovesc ṭara cu blestem. » -  citat din Vechiul Testament, Maleahi 4. 6

A doua zi ṣtirile alarmante ne-au copleṣit : alertă cu bombă la Tribunalul din Charleroi, plic cu pudră albă (antrax) la poṣta din Tournai, busculadă cu evadare la închisoarea din Namur… Până seara s-au liniṣtit ṣi/ori dezminṭit toate. Dar să fie oare numai liniṣtea dinaintea furtunei ? Că pastorul nostru chiar nu glumeṣte.

Monica A împreună cu soṭul ei, amândoi absolvenṭi de conservator, sunt în Belgia de peste 4 ani cu cei doi copii. După ce a lucrat o vreme la menaj face acum cursuri intensive de limba franceză ṣi  limba flamandă. Soṭul ei lucrează în continuare pe ṣantierele de construcṭii, dar au proiecte îndrăzneṭe. Se apropie de 40 de ani ṣi nu pot să nu le urez succes ; ba chiar să mă rog pentru năzuinṭa lor de a vedea o ṣcoală românească de muzică aici în Capitala Europei. Iată ce zice

Monica :
“Lumea vorbeşte despre separarea Belgiei, dar curentul pro-belgian ia amploare.  Zeci de mii de oameni participă la manifestaţiile pentru unificarea ţării – în fapt lupta împotriva dezmembrării (n.r.) - şi la tot mai multe ferestre ale locuinţelor este arborat tricolorul roşu-galben-negru.

„Touche pas à mon pays - Raak niet mijn land!" („Nu te atinge de ţara mea!"), este deviza ce poate fi văzută pe tot mai multe autocolante şi tricouri. ”

« De mult nu am mai citit un text până la capăt ṣi nu l-am găsit atât de ancorat în realitate, atât de bine motivat ; aṣtept să citesc ṣi episodul următor, sunteṭi chiar bun cunoscător al ṭării ṣi prieten al poporului ei. Aṣa se cuvine, bravo române !» - îmi mărturiseṣte doamna Camelia B.

Chemat de curând în slujbă, pastorul D are păreri mai alambicate despre criza politică din Belgia, aṣa cum ṣi eu aveam aṣteptări mai înalte de la dumnealui : La cele patru guverne regionale care există, îmi spune fratele păstor, nici nu ar mai trebui un guvern federal. De reṭinut că mulṭi din prietenii mei români au ṣtiinṭă ṣi păreri mai aparte despre politica belgiană, precum cea de faṭă. Totuṣi cei mai mulṭi nu au nici o părere, nici o cunoṣtinṭă.

Parlamentul Belgian este doar unul, cel federal, compus din două camere ; nu există unul valon ṣi unul flamand cum au susṭinut unii, iar guvern propriu are fiecare regiune ; Flandra, Valonia ṣi  Bruxelles - capitala ; mai puṭin regiunea germanofonă, care numără circa 70 de mii de locuitori, adică, aproximativ populaṭia unui orăṣel. Totuṣi ca un simbol al democraṭiei europene ṣi respect pentru marele vecin din sud - Germania - vorbitorii de limbă germană din preajma oraṣului Liége au obṭinut pentru limba lor statutul de a treia limbă oficială în Belgia. Doar atât. Autonomia locală există în Belgia, dar este limitată ṣi face acum obiectul nesfârṣitelor negocieri între flamanzi ṣi restul mâncătorilor de cartofi prăjiṭi.

La ce ar mai trebui guvern federal, când treburile curente ṣi economia merg mai bine fără de el ?, se întreabă retoric domnul pastor româno-belgian ! Poate ar fi mai necesar să alcătuiască un guvern pentru populaṭia musulmană… că aici în Belgia, ea este mai numeroasă ṣi cu mai multe probleme… a continuat interlocutorul meu.

Mda ! Avea dreptate pastorul Raymond V când a spus că fruntaṣii noṣtri, ori… ori… (!)

Am stat de vorbă ṣi cu niṣte cetăṭeni flamanzi mai moderaṭi :
’’Nu mă pasionează politica ṣi nu am ambiṭii de vreun fel, dar Barth Wawier are dreptate, numai că nu este acum momentul potrivit pentru despărṭire’’ -  ne spune domnul Kuhn, un bătrânel ieṣit de curând la pensie. A lucrat la Uzinele Ford ṣi este un foarte bun vorbitor de limba franceză ṣi un susṭinător moderat al cauzei flamande.

În schimb Alexander, căruia i-am renovat parṭial casa, îṣi rupe limba ca mai toṭi flamanzii, când  ṣi-o învârte în graiul latin ; o face însă cu multă ambiṭie. Dornic să vorbească mult ṣi multe în franceză a făcut progrese enorme în a vorbi limba lui Moliére în cele trei săptămâni cât ne-a fost gazdă. Se zice că multe lucruri le învăṭăm mai uṣor de la cei care nu le ṣtiu, ori le ṣtiu  foarte precar… După părerea lui despărṭirea flamanzilor de valoni nu are vreo miză ; e bine ṣi împreună, ar fi bine ṣi separat, dar un lucru rămâne : flamanzii au totdeauna dreptate (cred că din cauza imperfecṭiunii limbii n-a precizat «…ṣi atunci când n-au »!  - n.a.) ṣi ei nu fac niciodată compromisuri. Ei gândesc simplu, eficient, raṭional. Simpatic ṣi prietenos, domnul Alexander, cred să fie tipul de flamand obiṣnuit ṣi asemeni lui, cei aproape 6 milioane de flamanzi belgieni se vor mulṭumi doar cu unele reforme ceva mai radicale ale politicilor fiscale belgiene, între care legea refinanṭării este nodul gordian care trebuie tăiat : De ce să plătească statul federal ajutoare sociale ṣi să asigure tot felul de facilităṭi celor care nu muncesc, celor care aleg să se stabilească

în Belgia, deṣi asta nu este patria lor ? De ce să poarte flamanzii în cârca lor pe cei leneṣi ṣi beṭivi ṣi ṣmecheri ?! Cum să acorzi cetăṭenie belgiană cuiva care nici măcar limba ṭării nu se sinchiseṣte să înveṭe ? Aceasta este, de fapt, întrebarea la care nici ultimul mediator, domnul Waterbeek, preṣedintele executiv al celui mai moderat partid flamand nu găseṣte răspunsul cel mai potrivit ṣi de toṭi acceptat, soluṭia care să scoată Belgia de astăzi  din impas, deṣi se vorbeṣte mereu de progrese…

Instantaneu din Biserica Română Elim Bruxelles în timpul serviciului divin de duminica dimineaṭa. Aici se adună de regulă peste o mie de credincioṣi la închinare, iar la adunarea generală recentă a fost confirmată propunearea conducerii de a nu mai primi noi membri. Hotărârea ni se pare corectă ṣi acoperitoare având în vedere că în Belgia la început de an 2011 există cam 30 de adunări ale fraṭilor români din confesiunile evanghelice. Cine ne spune câte biserici ortodoxe să fie? Până acuma am ṣtiinṭă de cinci. (n.a.)

Ultima duminică am petrecut-o iarăṣi în Biserica Română ELIM din Bruxelles, unde ne-am rugat ṣi pentru pacea în Belgia ṣi pentru binecuvântare în România ṣi pentru liniṣte socială si vremuri mai bune în lume. La ieṣire câṭiva creṣtini au ṭinut să-mi mulṭumească  pentru articolul despre Belgia, despre pulbere, despre butoi ṣi pulberea din el… Între ei pastorul baptist Nicolae R, ale cărui vorbe le-am reṭinut spre ṣtiinṭa tuturor « Sunt interesat în mare măsură de politică ; de cea europeană, de cea românească ṣi bineînṭeles belgiană, aṣa că mă întreb ce s-ar întâmpla ṣi cum ar arăta ziarele ṣi jurnalele de ṣtiri europene dacă România ar traversa o criză politică de asemenea amplitudine ? În fapt Belgia se înscrie în trendul european : Ţara Bascilor, Irlanda de Nord, Nordul Italiei, toate butoaie cu pulbere…                                                         

Situaṭia, deṣi aparent calmă, este gravă, aṭi făcut bine să atrageṭi atenṭia : îmi pare rău că nu le am cu scrisul să vă pot ajuta, dar vă apreciez străduinṭa ṣi viziunea’’.

Multumesc, domnule pastor, mă bizuiesc ṣi pe rugăciunile dumneavoastra ṣi ale Bisericii baptiste române Betel Bruxelles.  Dar despre Bruxelles-ul European în episodul următor, acum mai adaug un ecou sosit din ṭară, tocmai de la Mangalia, unde un brav pescar ṣi iubitor de carte ṣi de natură, pensionar, îmi scrie « Interesantă ṣtire asta despre Belgia, nu ṣtiu cum se face că nici în jurnalele radio-televiziunii, nici prin ziare, nicăieri n-am băgat de seamă să fi suflat cineva o vorbă…  Ai vrea să revii dumneata cu noutăṭile ce se derulează ? »

Să trăieṣti, neică, să trăiṭi dragi români - cu pace ṣi în belṣug ! Noi aici avem cam de toate ṣi din toate câte puṭin, Domnul Sfântul binevoieṣte să ne poarte de grijă prin al vieṭii val. Voi reveni cu voia Lui.

20 martie 2011 – Sombreffe – Belgia
Bonte Zaharia