Convertire sau Racolare ? Botez Noutestamental la Bruxelles
CONVERTIRE SAU RACOLARE ?
In mod repetat mi-a fost pusa aceasta intrebare de catre cei care s-au aplecat asupra fenomenului pocaintei. De fapt ei zic cam asa : « Cum reusiti sa-i atrageti la voi pe tinerii nascuti in familii ortodoxe ? Ce le promiteti ? Ce favoruri le faceti ? Cum ii convingeti ? Este bine de stiut ca din traditia poporului roman ‘’drept crestin ortodox’’ nu lipseste intre altele nici dispretul, ori dusmania fata de toti toti cei care impartasesc alta credinta religioasa, iar fata de pocaiti, intelegand prin asta protestanti, in mod special.
Citeam undeva, intr-un document istoric romanesc despre Reforma lui Luther, unde autorul glasuia : ’’Adeptii Reformei au venit si in Tarile Romane, ei au incercat sa se infiltreze prin populatia saseasca si prin mestesugarii veniti sa lucreze in atelierele vremii au raspandit noile idei, dar nu au avut succes, poporul roman nu i-a primit’’. (!)
Dihonia s-a trezit si s-a rostogolit mai abitir dupa Primul Razboi Mondial, cand sub calauzire divina, preoti luminati precum Iosif Trifa (Oastea Domnului) si Teodor Popescu (Crestini dupa Evanghelie) au inceput sa vesteasca Evanghelia Mantuiriin noastre sub alte coordonate, indemnand pe oameni sa traiasca realmente ceea ce Scriptura proclama, nu doar sa se arondeze unei biserici, cu atat mai putin celei ortodoxe, al carui cler devenise nepasator, amortit si corupt. De fapt ei au pus bazele miscarilor religioase ce dainuie si astazi : Oastea Domnului si Crestinii dupa Evanghelie.
Dar in perioada aceea si impotriva celor doi si a colaboratorilor pe care ii aveau s-a starnit mania preotilor bisericii neamului, manie care in tot timpul scurs dupa aceea si mai cu seama sub regimul comunist s-a tradus prin batjocura si prigoana impotriva credinciosilor consacrati, termenul « pocait » devenind cel mai peiorativ. S-a mers pana acolo ca se proclama deviza ’’In satul nostru pocaitii si tziganii nu au ce cauta !’’
Pentru mine unul a fost o foarte mare surpriza cand in primul an de dupa comunism, la botezul unui tanar din biserica in care eram atunci, un liceean fruntas, toti colegii lui au tinut sa participe, sa-l imbratiseze, sa-l felicite. (Sa-l binecuvanteze am zice noi.) Si nu era in gluma ; ne-au uimit pe toti tinerii aceea ortodocsi, greco-catolici, reformati, foarte ingrijit imbracati, foarte piosi, toti veseli, toti cu buchete de flori…
Mai apoi am primit vestea si am vazut noi cu ochii nostri cum oameni din sferele inalte ale societatii romanesti, intelectuali, ofiteri, fosti activisti comunisti, profesori, magistrati, ziaristi, bancheri, patroni… se intorc la Dumnezeu, se pocaiesc. Si acestea se intamplau in timp ce pe ici pe colo cate un preot de tara mai cu motz ortodox angaja betivii satului contra unor clondire cu vin si cate o dusca de palinca, ii tocmea, ca nu potriveste « ii racola », sa bata si sa alunge din satul lor cu bate si topoare pe oricine ar indrazni sa duca acolo Evanghelia mantuirii noastre. Pretextul era si este inca, acela ramas de pe vremea comunista ’’Pocaitii sunt in slujba americanilor, agentii lor…’’
Aici in Bruxelles, Capitala Uniunii am intalnit uneori persoane din elita intelectuala care au de pus intrebari, de lamurit fapte si stari ; una dintre cele mai arzatoare fiind ’’Chiar ii convingeti sa-si lase biserica, traditia, ori ii racolati prin metode subtile ? Cum se face ca atatia tineri cu educatie ortodoxa se pocaiesc in diaspora… ?’’
Raspunsul cel mai bun pentru noi si pentru ei ar fi acela sa vedem cum Harul Domnului nostru ii cuprinde, sa vedem si sa traim momentele in care convinsi de pacate se umilesc la poala Crucii Mantuitorului si marturisindu-si starea si nevoia cer sa fie botezati in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant pentru viata vesnica, AMIN.
O imagine in timpul cursului de catehizare:
–va urma -
Bonte Zaharia
08 Octombrie 2009 Bruxelles
