Si noi avem ... criza
ȘI NOI AVEM… CRIZĂ !
Da, criza există… și îi merge bine aici în Belgia, sau cel puțin așa cred eu.
În urmă cu mai bine de opt ani când ne-am stabilit în Belgia, aceasta era probabil țara europeana despre care știam cele mai puține lucruri… și nici acuma nu le știu pe toate. Voi spune însă că din cam toate statisticile pe care le-am consultat în acești ani, noua noastră patrie, altfel o țară mică, se situează pe primele locuri nu numai în Europa, ci și în lume, în toate domeniile vitale; iată o scurtă prezentare: Cu cei 30 500 km pătrați suprafață, este aproape de opt ori mai mică decât România, dar are jumătate din populația țării noastre. Și mai relevante mi se par cifrele care indică PIB-ul : circa 600 miliarde euro pe an în Belgia, față de 130 miliarde de euro pentru România !
Orașul Bruxelles, unde își au sediul majoritatea instituțiilor Uniunii Europene deși are doar un million de locuitori își dispută cu Parisul locul 4 în Europa ca potențial și importanță economică ; locurile 1-2 revenind nemților și englezilor : Frankfurt pe Main și Londra.
Portul Anvers de asemenea se clasează pe locul 3 în Europa după Rotterdam și Marsilia, atât ca mărime, cât și ca volum de mărfuri tranzitate. Altfel, o salbă de orașe belgiene, atât flamande, cât și valone excelează în monumente istorice, bunăstare, curățenie, spații verzi, festivități și evenimente, comerț civilizat și comerț improvizat…
Am zis, și nu mă îndoiesc, criza își face simțită prezența și în țara și în orașul care găzduiește spuma diplomației europene ; știm asta de la toate mijloacele mass-media. Sectoarele cele mai afectate par să fie serviciile, băncile, industria, construcțiile. Cifrele vehiculate diferă de la o perioadă la alta, de la un oficiu de difuzare la altul, dar se vehiculează cifre între 10-15 la sută pentru scăderea prețurilor în afaceri imobiliare, sau 20-30 la sută pentru scăderea vânzărilor unor mărfuri ce pot fi considerate indicatori de piață, ori reculul alimentației publice, producția de oțel, etc.
Cel mai răsunător faliment a fost fără îndoială consumat la Fortis Bank, scandal care a condus la demisia Guvernului Belgian condus de Yves Laterme după numai câteva luni de funcționare, deși pen-tru instalarea lui a fost nevoie de aproape un an de zile din cauza fricțiunilor dintre flamanzi și valoni, despre care aș putea spune că Tudor Vadim și Csaba Șogor, abia de le-ar putea fi ucenici în extremisme.
În momentul de față scandalul legat de Fortis Bank a fost complet asanat prin decizia acționarilor băncii de a vinde activele acesteia unei bănci franceze credibile. De altfel scandalul Fortis Bank a egalat cu vârf și îndesat falimentul companiei aeriene belgiene SABENA, una din cele mai redutabile din Europa și din lume, care a ținut capul de afiș în politica belgiană la sosirea noastră în această țară și de care azi nu se mai vorbește, a înghițit-o istoria. Iată că în vreme de criză, cea mai mare bancă a țării cu filiale în toată Europa a putut fi totuși salvată și asta fără să fie naționalizată.
Am vrut să mă conving personal de atitudinea cu care întâmpină românii din Belgia criza (apropos, știați că suntem mulți aici ? Orice evaluare serioasă ar începe de la minimum 60 000 de persoane…)
Iată câteva răspunsuri primite :
- Bodan P. patron - șantiere de construcții : ’’Nu prea mă știu cu criza, încă nu ne-am întâlnit… ! »
- Albuț D. idem : ’’Aria noastră de activitate se restrânge, contractele se împuținează, dar încă nu am nici un motiv să mă plâng ».
- Vasile B. idem : ’’Patronii pentru care lucrez mi-au cerut să reduc tarifele, dar am refuzat, găsesc oricând de lucru, angajez alte șantiere, însă deocamdată continuăm în vechile condiții’’.
- Tibi Usciuc, idem : ’’Deocamdată se tatonează, se incearcă și altfel, ultimele 4-5 devize mi-au fost refuzate, lipsesc fondurile, băncile acordă tot mai greu împrumuturi, se poate că vom avea dificultăți în a obține contracte, dar deocamdată lucrez cu normă întreagă, cu toți oamenii…’’
- Daniel B, idem : ’’Am redus la jumătate numărul de oameni, dar nu ne-am oprit…’’
- Mihai D. patron firmă de electricitate : ’’Avem niște facturi în întârziere la încasat, care antrenează alte întârzieri, la plată ale noastre, dar încă sunt speranțe serioase…’’
- Marcel V., idem : ’’Anul acesta am mult mai multe comenzi decât anii precedenți, nu mai răzbim’’.
- Viorel A. independent : ’’Am cam stat în ultimele două luni…’’
- Doru P., angajat ca transportator auto: ’’De la firma noastră am intrat în șomaj patru șoferi de TIR, dar nu-mi fac probleme, am de lucru acasă, renovări, reparații, mai prind muncă de ocazie ; mă pricep cam la toate în construcții…’’ Are 3 case date în chirie, case care necesită întreținere…
- Daniel S. muncitor în construcții : ’’Eu am dus-o la fel și înainte de criză ca și acum, nu știu să mă fi afectat în vreun fel’’.
- Soția lui Dan C., independent : ’’Soțul meu a plecat de la firma la care lucra pentru că avea întârzieri mari la plata salariului, poate va trebui să-l acționeze pe patron în judecată pentru recuperarea drepturilor’’. Cel la care lucrează acuma nu prezintă astfel de probleme.
Poate vă dați seama că aceasta era situația la începutul sezonului plin în construcții, prin lunile martie-aprilie. Și tot de atunci datează și următorul anunț postat pe afișierul unei biserici româneșt din Bruxelles :
Transcrierea conținutului :
"Caut urgent de lucru. Nu am lucrat
de trei săptămâni și nu am putut plă-
ti chiria ; mă dă proprietarul afară !
Urmează un număr de telefon și mulțumiri anticipate. Data : 19 04 2009
(Am obturat nr GSM pentru a nu crea posibilitatea unor farse sau alte neplăceri la care s-ar putea expune solicitantul.
Evident că la prima ocazie ivită am sunat la acest număr chemându-l pe x la muncă, dar ne-a rugat să-l luăm pe fratele său, intr-ucât el are deja de muncă. La următoarea solicitare, după trei săptămâni ne-a spus și fratele lui că ne recomandă pe un altul, că el are deja muncă angajată. Am avut astfel și confirmarea că nu este imposibil să găsești de lucru de ai răbdare și cauți, făcând asta cu seriozitate. Pe perioada verii lucrurile stau cel puțin tot așa de bine.
Două lucruri sunt sigure și bine cunoscute : în Belgia au fost două salturi mari la prețurile unor produse, prima s-a derulat în anul 2002 cu prilejul introducerii monedei unice – euro, iar cea de a doua a fost în prima parte a anului trecut și a vizat mai cu seamă produsele alimentare și igienice.
Al doilea este producția agricolă, felul cum este cultivat pământul, recoltele ce se obțin… Voi reveni pe larg asupra acestui aspect.
Am vrut să aflu de la sursă și asta foarte recent, cum stăm cu prețurile la locuințe. Ne-am dus la aceeași agenție prin care s-a derulat contractul nostru și cel al fiicei noastre, căutând o casă cu grădină și suficient de încăpătoare pentru fiul nostru, care are familie de cinci persoane. O oră când agenția nu era asaltată să putem cere informații largi…
Ar mai fi de depistat și notat starea de spirit a omului de rând de pe stradă, cetățeanul belgian față în față cu criza. Permiteți-mi să fiu eu subiectul :
Străbat aproape zilnic satele și câmpiile Belgiei, până la poalele munților, că am omis să vă spun, țara are și litoral, doar ca să nu-i ducă dorul, că la Marea Nordului faci plajă rar, iar baie în apă sărată și mai rar și mai ’puțin’, că se încălzește ’puțin’ și pentru ’puțină vreme’.
Și munții… Munții Ardeni sunt dintre cei mai mici din Europa și se înalță cam până acolo de unde își capătă drept la nume de munți, dar Belgia are și de ăștia. Iar eu admir cam zilnic cirezile de vite păscând liniștite la adăpostul lor. O țară care la tot pasul îți oferă peisaje de câmpie și peisaje de coline mai măiestru pictate cu vite decât tablourile cele mai celebre pe care le-am văzut vreodată îți dă curaj și încredere. Cu un sol mereu de calitate extra și cu fermieri ce nu cunosc delăsarea nici lenea, tarlalele de cereale din câmpiile și colinele Beneluxului arată mai fermecătoare decât toate covoarele orientale ce se vând aici la jumătate de preț…
Și iar mă minunez de lanurile acestea de grâu, acum de o culoare verde-plumburie ; cred că secerea va intârzia vreo 2-3 săptămâni, că primăvara a fost lungă și târzie, clima răcoroasă, ploi la vreme… Dar mă întreb unde vor pune urmașii « bogatului căruia i-a rodit țarina », unde vor pune atâta belșug de bucate ?
Am glumit desigur, au ei grijile lor și nu-s puține, dar și cirezi de vite și lanuri de cereale ca ei doar Avraam, străbunul și Iov, dreptul, și Șafații de dinainte de Elisei profetul să mai fi avut…
Aș încheia de mi-ar fi îngăduit parafrazând un binegâlcevitor care mă uimește oridecâteori îl văd și îl aud prin modul în care își reglează debitul verbal, cum îl amestecă rațional cu ironie și bășcălie, după care îl aruncă în cele patru vânturi… ’’…Dar noi trăim în societatea apuseană și asta ne obligă... ‘’
Și, chiar aici în Occident, pentru că trăim în vremurile din urmă, în vremea sfârșitului, adică, viitorul nu este numai imprevizibil, ci și angajant. Aici merită să spun ; ba chiar mă simt dator să zic sub semnătură, ori să strig : criza este dată prin poruncă divină și are multe dimensiuni și valențe !
În Biserica Română Elim din Bruxelles, unde ne închinăm aproximativ o mie de români și unde darul profetic se exprimă uneori, de pe la sfârșitul anului trecut am primit repetat mesajul că mânia divină se va arăta în curând, că vor fi suferințe mari, accidente și dolii…
Mărturisesc cu inima strânsă că anul acesta, dacă nu ne putem plânge de lipsă de venituri ori alte neajunsuri privind munca și confortul, atunci spre deosebire de toți ceilalți pe care i-am petrecut aici, am fost asaltați de vești triste : accidente de muncă, multe accidente de muncă !, de circulație, ori neîncadrabile, boli incurabile, alte evenimente nefericite, împreună cu valuri, valuri… de îndurare.
Doamne Te slăvim ! Doamne Îți mulțumim, Doamne ai milă de noi…
Bonte Zaharia, Bruxelles
28 iunie 2009
