Zoltan TERNER: Pastila Saptamanii - Aproapele sau departele meu
Submitted by admin on Mie, 02/10/2010 - 13:05
Aproapele tău poate fi şi cel de care te plângi: „Vai, cât de pisălog este!" Ba chiar şi cel despre care spui: "Nu-l pot suferi!".
Aproapele poate fi şi omul despre care nu zici o vorbă, despre care nu gîndeşti nimic, pe care nici nu-l bagi în seamă, nici nu-l vezi.Treci pe lângă el fără să-l priveşti, fără să-l vezi.
Fiecare dintre apropiaţii tăi, poate fi şi aproapele tău şi departele tău. Chiar şi părinţii tăi, nevasta ta , fiii tăi, fraţii tăi, rudele tale. Nu despre fiecare poţi spune: e aproapele meu. Din păcate. Mulţi dintre apropiaţii tăi sunt depărtaţii sau îndepărtaţii tăi.
Foarte adesea un prieten este mai aproape de tine decât fratele tău, decât părintele tău. Uneori chiar şi un duşman poate să-ţi fie mai aproape decât a fost Cain de Abel. Aproapele tău se poate întruchipa în trecători de pe stradă, în copii, adulţi, bătrîni. În casieriţele de la supermarket, în şoferii de taxi, în instalatorul care-ţi vine în casă.
Aproapele meu se poate găsi aici,lângă umărul meu sau la patru mii de kilometri de-aici. Aproapele meu este cel care e aproape de mine sufleteşte, omeneşte. Îngereşte sau dumnezeieşte.
Acesta de lângă mine este departele meu. Aici, câinele meu mi-e cel mai aproape. Faţă de el, animalul este poate acest om din autobus. Este poate chiar fiara. Faţă de mulţi oameni, câinele meu este aproapele meu. Poate chiar şi faţă de mine însumi, câinele meu îmi este mai aproape.Faţă de mine, uneori, poate câinele meu este îngerul iar eu diavolul. Îmi dau seama ce lucru teribil am spus. Aşa este.
Acest om de aici care şade în metro lângă mine este departele tău misterios. Poate fi prezumptivul tău ucigaş. Împovăratul de ură faţă de tine. Cum să-l recunoşti pe aproapele adevărat de cel fals ? Greu de spus.
Necunocutul e de cele mai multe ori departele meu. Între mine şi el poate fi o distanţă enormă. Ne aflăm poate în galaxii spiritual-sufleteşti diferite. În paradisuri diferite sau în infernuri diferite. Poate eu în iad iar el purgatoriu. Sau amândoi pe pământ, acest rai infernal al nostru, al tuturora, fie noi apropiaţi sau depărtaţi unul de altul.
Nu-l suport pe cel necunoscut pentru că mi-e frică de ascunzişurile pe care le ghicesc în el. Mi-e frică de întunecimile sau luminile prea puternice din el, de tainiţele sale, de demonii din el care ar putea stârni demonii din mine.
Aproapele nostru este sinele nostru amplificat, multiplicat. E dublul, e asemenea mie dar şi exterior şi interior mie. Egal cu mine, asemenea şi diferit de mine .
Iubeşte-ţi departele, fă din el aproapele tău, cred că acesta ar putea fi un ideal etic al umanităţii.
Dar în aproapele se ascunde , poate, Diavolul. Iar în departele meu se află poate salvarea mea. Cum să-mi dau seama de toate astea?
Aproapele adevărat este cel care nu se ascunde de tine, cel care nu te trădează, cel care nu te minte, cel care gândeşte numai bine despre tine, cel care vede la rândul lui, în tine, aproapele său. E cel care te iubeşte. Şi pe care îl iubeşti.
Acest aproape ascunde departele unor obiceiuri străine de mine, este adeptul altor estetici, slujeşte o altă morală, urăşte ceea ce eu iubesc sau invers.
Ce încâlceală de cuvinte şi de sensuri şi de simţăminte în jurul unui singur cuvânt: aproapele !
Fă-mă, Doamne, pe mine însumi, aproapele meu ! Să-mi fiu seamăn şi aproape. Apropie-mi şi departele ! Descoperă-mi aproapele printre necunoscuţi. Fă-mă să-l cunosc.
Apropie-te de mine, semen al meu, până la a fi aproapele meu! Nu-ţi fie teamă de mine. Nu-ţi voi face nici un rău. Nu ştiu şi nici nu pot să urăsc. Şi nici nu vreau să fiu urâţit de ură.
Apropie-mi, Doamne, departele. Îndepărtează-mi aproapele neadevărat sau periculos. Învaţă-mă să-i pot deosebi.
Iar pe tine, aproapele meu, te rog să-mi fii şi mai aproape. Să-mi fii prieten apropiat şi frate de-aproape.
Zoltan TERNER
Vederi de jos şi de sus
În Biblie stă scris „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Nu scrie însă cine este aproapele tău. Poate fi oricine din cei pe care îi întîlneşti în drumul tău. Din păcate, nu este fiecare. Aproapele tău poate fi cel care trăieşte alături de tine, cel care munceşte alături de tine. Poate fi oricare dintre cei care se bucură sau plîng lîngă tine, iubesc sau urăsc în preajma ta. Dar nu de toţi aceştia şi nu de fiecare poţi spune cuvintele încărcate cu înţeles mult adânc omenesc: „aproapele meu”.
Aproapele tău poate fi şi cel de care te plângi: „Vai, cât de pisălog este!" Ba chiar şi cel despre care spui: "Nu-l pot suferi!".
Aproapele poate fi şi omul despre care nu zici o vorbă, despre care nu gîndeşti nimic, pe care nici nu-l bagi în seamă, nici nu-l vezi.Treci pe lângă el fără să-l priveşti, fără să-l vezi.
Fiecare dintre apropiaţii tăi, poate fi şi aproapele tău şi departele tău. Chiar şi părinţii tăi, nevasta ta , fiii tăi, fraţii tăi, rudele tale. Nu despre fiecare poţi spune: e aproapele meu. Din păcate. Mulţi dintre apropiaţii tăi sunt depărtaţii sau îndepărtaţii tăi.
Foarte adesea un prieten este mai aproape de tine decât fratele tău, decât părintele tău. Uneori chiar şi un duşman poate să-ţi fie mai aproape decât a fost Cain de Abel. Aproapele tău se poate întruchipa în trecători de pe stradă, în copii, adulţi, bătrîni. În casieriţele de la supermarket, în şoferii de taxi, în instalatorul care-ţi vine în casă.
Aproapele tău poate lua chipul unor cerşetori, infirmi, leproşi.
Aproapele meu se poate găsi aici,lângă umărul meu sau la patru mii de kilometri de-aici. Aproapele meu este cel care e aproape de mine sufleteşte, omeneşte. Îngereşte sau dumnezeieşte.
Acesta de lângă mine este departele meu. Aici, câinele meu mi-e cel mai aproape. Faţă de el, animalul este poate acest om din autobus. Este poate chiar fiara. Faţă de mulţi oameni, câinele meu este aproapele meu. Poate chiar şi faţă de mine însumi, câinele meu îmi este mai aproape.Faţă de mine, uneori, poate câinele meu este îngerul iar eu diavolul. Îmi dau seama ce lucru teribil am spus. Aşa este.
Acest om de aici care şade în metro lângă mine este departele tău misterios. Poate fi prezumptivul tău ucigaş. Împovăratul de ură faţă de tine. Cum să-l recunoşti pe aproapele adevărat de cel fals ? Greu de spus.
Necunocutul e de cele mai multe ori departele meu. Între mine şi el poate fi o distanţă enormă. Ne aflăm poate în galaxii spiritual-sufleteşti diferite. În paradisuri diferite sau în infernuri diferite. Poate eu în iad iar el purgatoriu. Sau amândoi pe pământ, acest rai infernal al nostru, al tuturora, fie noi apropiaţi sau depărtaţi unul de altul.
Nu-l suport pe cel necunoscut pentru că mi-e frică de ascunzişurile pe care le ghicesc în el. Mi-e frică de întunecimile sau luminile prea puternice din el, de tainiţele sale, de demonii din el care ar putea stârni demonii din mine.
Aproapele nostru este sinele nostru amplificat, multiplicat. E dublul, e asemenea mie dar şi exterior şi interior mie. Egal cu mine, asemenea şi diferit de mine .
Iubeşte-ţi departele, fă din el aproapele tău, cred că acesta ar putea fi un ideal etic al umanităţii.
Dar în aproapele se ascunde , poate, Diavolul. Iar în departele meu se află poate salvarea mea. Cum să-mi dau seama de toate astea?
Aproapele adevărat este cel care nu se ascunde de tine, cel care nu te trădează, cel care nu te minte, cel care gândeşte numai bine despre tine, cel care vede la rândul lui, în tine, aproapele său. E cel care te iubeşte. Şi pe care îl iubeşti.
Acest aproape ascunde departele unor obiceiuri străine de mine, este adeptul altor estetici, slujeşte o altă morală, urăşte ceea ce eu iubesc sau invers.
Ce încâlceală de cuvinte şi de sensuri şi de simţăminte în jurul unui singur cuvânt: aproapele !
Fă-mă, Doamne, pe mine însumi, aproapele meu ! Să-mi fiu seamăn şi aproape. Apropie-mi şi departele ! Descoperă-mi aproapele printre necunoscuţi. Fă-mă să-l cunosc.
Apropie-te de mine, semen al meu, până la a fi aproapele meu! Nu-ţi fie teamă de mine. Nu-ţi voi face nici un rău. Nu ştiu şi nici nu pot să urăsc. Şi nici nu vreau să fiu urâţit de ură.
Apropie-mi, Doamne, departele. Îndepărtează-mi aproapele neadevărat sau periculos. Învaţă-mă să-i pot deosebi.
Iar pe tine, aproapele meu, te rog să-mi fii şi mai aproape. Să-mi fii prieten apropiat şi frate de-aproape.
Zoltan TERNER
7 FEBRUARIE 2010
»
